
Dor de acasa
Dor de ACASĂ
Acasă și coronavirus sunt cele mai des rostite cuvinte în aceste momente de către români. Două cuvinte – unul pozitiv, celălalt profund negativ. În mod cert aceste cuvinte vor schimba modul în care ne vom raporta la realitatea prezentă și la viitor. Orice eveniment apare în viața noastră, fie ca o lecție, fie ca o binecuvântare. Îmi doresc să ieșim din aceste evenimente cu pierderi nedureroase și cu niște lecții pline de învățături.
Să revenim la „acasă”
Ce faci când ți-e greu? Dai fuga acasă. Vai de cel care nu mai are… „acasă”.
Acasă înseamnă multe. Casa noastră-i țara noastră, orașul nostru, locuința din satul natal, de pe malul râului, de la poalele muntelui sau din vârful dealului. Sunt de vreo treizeci de ani în București, dar acasă va fi întotdeauna locul în care m-am născut și mi-am petrecut primii ani de viață.
Acasă este sursa noastră de energie. Acolo ne-am născut, acolo am făcut primii pași, de acolo ne vin valorile, acolo ne sunt amintirile. Acolo sunt izvoarele de calm, confort și liniște în suflet. Acasă este spațiul în care atunci când te întorci, te deconectezi și renaști. Până acum câteva zile ”plecat de acasă” era sinonim cu libertate. În această zi în care scriu articolul, din nefericire pentru cei mai mulți dintre noi, plecat de acasă înseamnă pericol, frică, boală, posibilă izolare.
Suntem după aproape treizeci de ani de exerciții în libertatea câștigată la Revoluție. Numărul mare de oameni care au plecat de acasă este răzbunarea cruntă, după câteva generații, la constrângerile de a rămâne numai acasă pe timpul comunismului.
Ne amintim cei care ne-am născut înainte de Revoluție de ”orașe închise” pentru cei care terminam studiile superioare sau de ”graniță închisă” pentru cei care doream să călătorim ”afară”. Oricât ne-am ascunde după deget, libertatea de până mai ieri nu se compară cu nimic. Dar există și un preț pe care acum îl plătim, urmare a faptului că nu am gestionat-o cu înțelepciune.
Așa cum spunea cu zeci de ani în urma, un fost Președinte al Academiei Române: ”Am fost ademeniți mereu către lumina seducătoare a străinătății ca și moliile de lumina unui felinar. Ne închinăm numai în fața eroilor ei, uitându-i sau ignorându-i pe ai noștri, cu trăsături distinctive adesea egale și uneori superioare celor ale lor.
De ceva timp, deliberat sau manipulați, am devenit maeștrii în a duce în derizoriu tot ce este autohton. La noi nimic nu merge. Suntem hoți, suntem necivilizați, toate sunt la pământ, totul ne duhnește. Devalorizând ce este al nostru, micșorându-i valoarea, rătăcim pe drumurile deschise de alții.
Cred că a venit vremea să ne ocupam mai puțin cu ”vorbitul” și mai mult cu ”făcutul”, la noi și pentru noi.
Nimic nu poate fi mai dăunător pentru generația ce urmează decât trimiterea în ridicol a valorilor autentice, a realizarilor noastre, a energiilor noastre reale.
A devenit un laitmotiv să dăm vina pe cei dinaintea noastră. Cu certitudine este necesar să procedam exact pe dos.
Noi suntem altfel!
Cât de des spunem aceste cuvinte. Da, este adevărat!
Trebuie să căutăm aurul din noi, nu sterilul, punctele forte, nu ce nu merge. Este necesar să identificam modele pozitive autohtone, leaderii autentici din prezent, dar e necesar să privim cu respect și la cei din trecut.
Am obosit să văd cum România este împărțită în “first hand” și “second hand”. Este extrem de periculos să continuam așa. Acum mai mult decât oricând avem nevoie să ne prețuim la adevărata valoare inspirându-ne din reușitele celor prezenți și a celor care ne-au precedat pentru a căpăta încredere în energia acestui neam, deci a fiecăruia dintre noi. Nu-i greșit, cum ostentativ ni se spune. Acesta-i modul în care acționează națiunile conștiente.
Să ne ajute Bunul să trecem cu bine și peste această încercare. Să ne revedem cu bine, săntătoși.
Autor Iulian Penescu – Managing Partner & Trainer Dynamic Learning
Fotocredit: http://pexels.com