Supply Chain Management și povestea înghețatei (I)

În supply chain management există două principii importante care conduc la reducerea semnificativă a costurilor în cadrul firmelor și a lanțurilor logistice. Acestea sunt:

Varietate externă maximă folosind varietate internă minimă
Diferențierea întârziată

În cadrul acestui articol vom discuta primul principiu iar pe cel de-al doilea în articolul următor.

Si acum o scurtă poveste, despre cum putem învăța supply chain management într-o gelaterie.

Povestea înghețatei

Acum mai mulți ani am locuit in Italia pentru o perioada și îmi aduc aminte că lângă casa în care locuiam era un magazin unde se vindea o înghețata absolut fenomenală. După primul cornetto am devenit dependent, în fiecare zi treceam pe acolo să-mi iau doza de înghețată. Totuși nu despre asta aș dori să vorbesc în acest articol ci despre faptul că într-un magazin de înghețată se pot învăța o mulțime de lucruri despre supply chain management.

Magazinul despre care vorbesc avea 15 tipuri de înghețată expuse în vitrina frigorifică, care se puteau vinde în cantitățile și combinațiile dorite de clienți în 10 tipuri de cornete sau 3 tipuri de pahare de plastic și peste care se puteau adăuga la cerere 10 tipuri de bomboane și 5 tipuri de siropuri (caramel, ciocolată, etc). Luând în calcul toate combinațiile posibile care ar fi putut fi obținute cu aceste ingrediente numărul total de produse finite (cornete sau pahare de înghețată) depășește câteva sute de milioane. Altfel spus, cu ajutorul unei varietăți interne de 33 de componente (înghețată, cornete/pahare, bomboane, sirop) se poate obține o varietate externă formata dintr-un număr imens de produse finite.

O mare problemă în acest magazin era că, mai ales vara, trebuia să stau destul de mult la coadă pentru a cumpăra o înghețată, lucru care nu era întotdeauna posibil. De fapt, erau doua cozi pentru că trebuia să stau la o coada să plătesc și să primesc un bon iar aici lucrurile decurgeau rapid , însă apoi cu bonul respectiv stăteam la altă coadă ca să ajung la un vânzător care-mi pregătea înghețata dorită de mine. Spuneam că nu întotdeauna aveam timp să aștept la ambele cozi, așa că dacă doream să termin mai repede puteam să aleg o înghețată gata pregătită. Gelateria avea o vitrina frigorifica în care erau deja câteva tipuri de înghețata gata pregătită pentru vânzare (evident nu toate cele câteva milioane de combinații disponibile) care se vindeau în pahare de plastic. Marele avantaj era că o plăteam și o primeam, fără să fie nevoie să mai aștept la cea de-a doua coadă, care era de fapt și cea mai lungă, cu alte cuvinte nu cumpăram exact ce-mi doream dar timpul de așteptare era foarte scurt. Pentru evenimente speciale această gelaterie vindea și torturi de înghețată care trebuiau comandate cu câteva zile înainte iar acestea puteau fi personalizate astfel încât să aibă forma și compoziția dorite de client, unul dintre torturi chiar arăta ca o mașină de formula 1.

Ce putem învăța despre supply chain management ?

În această gelaterie sunt trei procese diferite care să satisfacă cererea de înghețata a clienților.

Primul și cel mai amplu proces este producția la comandă (make to order) cu alte cuvinte o înghețată la cornet sau la pahar este pregătită doar la cerere, iar fiecare client poate cere un anumit tip de cornet sau pahar și un tip sau mai multe tipuri diferite de înghețată.

Un al doilea proces este producția pe stoc (make to stock), în cadrul acestui proces un anumit număr de pahare cu diferite combinații de înghețată este pregătit și depozitat în vitrina frigorifică iar acestea vor fi vândute când și dacă apare cererea.

Iar cel de-al treilea proces este proiectarea și producția la comandă (engineer to order), în acest caz produsul este gândit, proiectat și produs doar la comandă, un exemplu bun este tortul de înghețată care este pregătit doar la comandă și poate avea un design unic pentru fiecare client în parte.

Mai departe, legând procesele de producție de modul de distribuție către clienți obținem două sisteme de distribuție sistemul push si sistemul pull.

Așa cum am văzut mai sus în situația în care clienții sunt grăbiți aceștia pot comanda o înghețată gata pusă în pahar și pregătită pentru vânzare. Problema pentru vânzător este că tipul și numărul de pahare din fiecare înghețată trebuie determinat înainte să apară cererea, pe baza unui model de previziune (forecast) și trebuie pregătit in avans . Acest model este un model de tip push si este un model proactiv.

În contrast cu modelul Push este modelul Pull, care apare atunci când un client stă la ambele cozi și primește o înghețată pregătită conform cerințelor sale. În aceasta situație cererea este cunoscuta, iar comanda de execuție a produsului finit (cornetul cu înghețată) apare ca răspuns al unei comenzi de la un client. Cu alte cuvinte întregul proces de pregătire al unui cornet sau pahar de înghețată pornește ca urmare a unei comenzi date de către un client, iar procesul este reactiv.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să ști mai multe despre Supply Chain Management și cum poți să reduci cheltuielile firmei tale, înscrie-te la cursul Optimizarea Stocurilor sau Supply Chain Management.

Autor Andrei Pop – Senior Trainer & Consultant Dynamic Learning

Fotocredit: http://pexels.com