
E nevoie de coaching! Dar este coachingul un panaceu?
Zilele trecute discutam cu o cunoștință și, din vorbă în vorbă, m-a întreabat dacă îți poți rezolva toate provocările și dacă te poți „centra” prin coaching. Răspunsul meu a fost scurt: da, doar că este vorba despre două teme diferite care necesită a fi discutate separat. Te poți centra prin coaching, dar coachingul nu este un panaceu.
Oricum i-am spune, centrare, revenirea la Sinele tău, păstrarea unei atitudini relaxate (zen), rămânerea în poziția de observator al contextului și a reacțiilor personale (NLP), „redescoperirea” prezenței Ființei Divine din noi, este o temă care este prezentă în noi de când suntem conștienți de existența noastră pe pământ. Face parte din noi, nu o putem elimina, cel mult doar ignora. Cu toții, fiecare în felul său, căutăm să fim mai buni în ceea ce facem, să fim mai fericiți/împliniți, să ne înțelegem cum funcționăm, să ne dezvoltăm personal.
Care sunt motivele pentru care este necesar uneori să fim ajutați să ne reîntoarcem la noi sau să depășim anumite bariere, în atingerea unor obiective personale sau profesionale? Un motiv, despre care Timothy Gallwey vorbește, sunt așa-numiții “producători de stress”. Sunt concepții despre ceea ce ar trebui/ ar fi bine/ este în trend să fii/să faci, care declanșează temeri, frici, blocaje. Acestea manipulează vocea interioară până când nu mai este auzită. Se poate merge chiar până la a leza demnitatea noastră.
Astfel, intrând în zona dezvoltării personale, ajungem la instrumentele pe care le putem folosi pentru a deveni persoane mai bune, mai adaptate la context, care înțeleg mai bine oamenii și pe ei înșiși, care comunică mai bine și îi ajută pe ceilalți să devină și ei mai buni. Discutăm despre aceste subiecte în cursul Managerul Coach, din cadrul programului Next Level Management destinat dezvoltării competențelor de management care vor putea fi transmise imediat la job.
Un instrument cu valențe cercetate deja de peste 30 de ani de către profesioniști în domeniu este coachingul. Coachingul nu este un panaceu, este un instrument, dar unul prețios care necesită să fie utilizat cu deplină cunoaștere a regulilor și a modului de aplicare, a limitărilor sale, a sub-instrumentelor care pot fi aplicate în coaching și care provin din domenii înrudite. Spun acest lucru pentru a nu crea „o aură” falsă contra-productivă, ci pentru a înțelege ce instrument grozav avem în interacțiunea cu cei care doresc o schimbare, o redescoperire sau o evoluție personală accelerată.
În coaching empatizezi cu clientul atât cât să știi ce întrebări să adresezi, care să scoată la iveală răspunsuri relevante pentru provocarea pe care se lucrează. Coach-ul întreabă și clientul răspunde. Dacă ar ști clientul sau ar conștientiza acele întrebări, nu ar mai avea nevoie de coach, doar că el, din poziția sa, din paradigma în care se află, nu poate face acest lucru. Este ca atunci când ai o pată pe haină, în spate, de care nu știi. Cineva te poate conștientiza de acest lucru, astfel încât apoi, tu însuți să îți găsești singur soluția, indiferent că îți schimbi haina, că o duci la curățat, că îți cumperi o haină nouă. Tu ești cel care hotărăște ce vei face. Acest lucru îți dă responsabilitate, putere, stimă de sine pentru schimbări și decizii viitoare. De aceea, coachingul este, deși nu un panaceu, un instrument fantastic de dezvoltare personală, cu efecte durabile. Odată ce ai decis ceva pentru viața ta, nu mai ești același, ești altul, mai puternic și mai bun. Începi să știi că poți!
Revenind la întrebarea de pornire, referitoare la centrare, răspunsul este acesta: un coach talentat va ști să pună întrebările potrivite care să evidențieze nevoia clientului de centrare, de redescoperire a Sinelui. Va întreba despre încercările anterioare, experiențele trecute, momentele de sincronicitate din trecutul clientului. Va ști să aștepte răspunsul la identificarea resurselor necesare pentru centrare. Va asista clientul în structurarea unui plan destinat centrării, a găsirii Sinelui și a manifestării acestuia într-o atitudine care să îi aducă relaxare, mulțumire, bucurie, calm și influențare ecologică a mediului în care trăiește.
Procesul acesta logic de definire a problemei, de stabilire a unui obiectiv de atins, de analizare a situației, de găsire a resurselor necesare rezolvării și de planificare a acțiunilor care duc la rezolvare este comun oricărui subiect pus în discuție de client este un proces tipic de rezolvare a unei probleme și clientul va ști cum va proceda, având siguranța traseului pe care îl va parcurge.
Un proces de coaching poate dura 1 – 3 ședințe sau un ciclu de 12 ședințe sau se poate repeta peste un număr de luni. Depinde de ceea ce vor să obțină clienții. Unele situații se pot rezolva într-o ședință de 30 minute, dar o schimbare majoră de atitudine, de comportament sau de definire a viitorului poate dura câteva luni. În ultimă instanță, nu acest lucru contează, ci rezolvarea situației sau a complexului de situații care nu ne lasă să ne bucurăm de viață.
De aceea, sugestia mea este să apelați la coaching atunci când aveți o situație pe care ați încercat să o rezolvați dar rezultatul este nemulțumitor sau situația trenează fără a întrevedea o soluție acceptabilă. Rezultatele nu vor întârzia să apară alături de un coach, căci el vă va ajuta să priviți provocarea dintr-o altă perspectivă, iar reflecțiile pe care le veți avea și schimbările care vor apărea se vor răsfrânge în mai multe domenii ale vieții.
V-a plăcut acest articol? Consultați programul de coaching individual sau de echipă.
Autor Nic Enache – Senior Trainer și Consultant Dynamic Learning
Foto credit www.pexels.com[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]