Cum gândesc femeile în business și în viață

De ce femeile sunt mai empatice decât bărbații?

Deoarece barbații practică etica dreptului (ethics of right), iar femeile practică etica grijii (ethics of care).

Înainte de a clarifica aceste două principii de etică, să facem o incursiune în trecut, să aducem în atenție de la Aristotel, elementele structurii unei prezentari. Nu de alta, dar întrebarea a apărut urmărind prezentări, workshop-uri moderate de bărbați și femei, iar ceea ce spune Aristotel are legatură cu subiectul în discuție. Așadar, spune filosoful antic, orice prezentare bine concepută întrunește următoarele aspecte: Pathos, Ethos, Logos, Mythos.

Excluzând Ethos-ul (credibilitatea vorbitorului dată de stăpânirea subiectului) și Mythos-ul (ilustrare prin exemple, povești, povestiri), rămân Pathos-ul (convingerea audienței prin apel la emoții și sentimente) și Logos-ul (convingerea audienței prin apel la logică și argumentare). Referindu-ne la acestea două din urmă, adesea femeile folosesc mai mult Pathos, iar barbații mai mult Logos. De ce?

Să revenim la etica grijii și etica dreptului. Este interesant a urmări succint distincția dintre cele două, mergând pe raționamentul lui Carol Gilligan*, cea care a creat acest concept (ethics of care) în gândirea modernă.

Masculin și feminin înseamnă două viziuni distincte, două principii etice care se caracterizează astfel:

Masculin – etica dreptului

Feminin – etica grijii

Barbații sunt mult mai orientați spre dreptate, corectitudine, legi și drepturi, fiind mai sensibili la norme și reguli decât la persoane și nevoile acestora.

În cazul unor judecăți de valoare bărbații înclină spre raportare la reguli abstracte.

Aplică o logică a corectitudinii.
Idee centrală : oamenii sunt autonomi.

Femeile sunt mult mai receptive la ce vor oamenii, sensibile la nevoile acestora – orientate spre cooperare și grijă/responsabilitate.

În cazul unor judecăți de valoare femeile înclină spre raportare la context.
Aplică o logică a relațiilor.
Idee centrală: oamenii sunt interdependenți.

Prin diferențierea celor două viziuni nu se propune, și cu atât mai puțin a se impune, superioritatea unei abordări sau a alteia. Acestea coexistă și se completează; interesantă este însă deosebirea dintre ele și modul în care le regăsim în practică.

Întorcându-ne acum la întrebarea inițială și la legatură femei – Pathos, bărbați – Logos, cel puțin prin raportare la distincțiile de mai sus, putem susține:

Raportarea bărbaților la ceilalți

Raportarea femeilor la ceilalți

Sunt atenți la ce spun și sunt interesați de ceea ce au înțeles ceilalți.

Practică medierea cu detașare, prin raționament logic.

Sunt mai puțin flexibili, gândesc situațiile tranșant, în termenii: corect-incorect, bine-rău.

Le pasă ce simt ceilalți (centrarea pe altii) și cum sunt percepute de către ceilalți (centrarea pe sine în relația cu ceilalți). De aici dorința de de „a da bine” și presiunea generată de aceasta.

Practica medierea prin relaționare și empatie, fapt care duce pe de o parte la o mai bună înțelegere dar și la încărcarea cu situația celuilalt.

Prezintă mai multa disponibilitate în a-l înțelege pe celălalt, situația acestuia privind-o contextual, nuanțat.

Astfel că, dincolo de diferențierea gradului de încărcare emoțională, este posibil chiar ca, folosind aceleași cuvinte, noi, femeile, și voi, bărbații, să exprimăm idei/sensuri diferite ori să înțelegem diferit aceeași frază, întrucât avem criterii diferite de raportare a conținutului la principii. Și asta ni se poate întâmpla indiferent dacă suntem într-o discuție de afaceri, susținem sau audiem o prezentare, primim sau facem o declarație de dragoste.

Aceasta este o perspectivă și nu le exclude pe altele; depinde doar din ce punct de vedere privim lucrurile.

*In a Different Voice. Psihological Theory and Woman’s Development – Carol Gilligan

Autor Daniela Penescu – Sales & Office Manager Dynamic Learning

Foto credit www.pexels.com

Comunicare