Chiar este coaching-ul un panaceu?
CHIAR ESTE COACHING-UL UN PANACEU?
În principiu, da. În practică… depinde. Să explic această chestiune care “ne bagă în ceață.”
Coaching-ul se referă la schimbarea modului de funcționare personală, de abordare, de rezolvare a situațiilor, mod pe care îl folosim de zeci de ani pentru a funcționa, aborda, rezolva chestiunile apărute în viață noastră. Acele moduri de funcționare (căci sunt mai multe, unele definite precis pentru anumite chestiuni) se dovedesc la un moment dat necorespunzătoare în contextele în care viața noastră se desfășoară.
Coaching-ul nu rezolvă situații, probleme.
El ajută persoane (clienții) să se schimbe în abordarea problemelor și să devină eficace și eficiente, mai performante. Această distincție este o chestiune de bază care face ca așteptările asupra coaching-ului să fie clarificate de la început, adică obțin ce doresc sau nu. Dacă doresc rezolvarea unei probleme de către coach, acest lucru nu se va întâmpla. Dacă se întâmplă, nu este coaching, ar putea fi consultanță (în cel mai bun caz). Consultanța este necesară, însă nu vom schimba modul nostru de acțiune. Dacă vrem să fim mai performați, capabili de rezolvarea unor probleme viitoare prin puterile noastre, alegem coaching.
Să presupunem că obținem o slujbă la o companie mare, lucru pe care ni l-am dorit de foarte mult timp. Chestie de prestigiu social, bani, CV, evoluție în carieră, etc. Totul este normal și frumos, doar că după câteva luni descoperim că “nu ne potrivim” cu nouă echipă și ne întrebăm de ce, pentru că în toate echipele în care am lucrat până acum totul a fost bine. Ne gândim că de vină sunt cele două-trei persoane din echipa care doresc cu orice preț să-și impună voință și care nu acceptă alte opinii. După câteva luni obosim și vrem să plecăm din compania în care am pătruns cu greu, sperând că în alt loc de muncă colegii vor fi mai permisivi cu noii sosiți și ne vom adapta mai ușor.
De fapt, ce se întâmplă?
Avem tipare de funcționare care nu se potrivesc cu tiparele de funcționare ale colegilor de echipă sau cu tiparele de funcționare ale echipei (cultură organizațională deja instituită). Dacă nu este nimeni prin preajmă care să ne spună “ce este bine și ce nu este bine” să facem sau/și să spunem, intrăm voios, cu fruntea sus în conflict. Mai este o posibilitate care odată întreprinsă, ne va ajuta să facem față la orice schimbări de context vor interveni în viața noastră. Această posibilitate este coachingul (sunt repetitiv cu bună știință).
În cadrul unor ședințe de coaching ne vom cunoaște mai bine, adică vom conștientiza tiparele care nu ne sunt favorabile în contextul prezent și le vom avea posibilitatea de a le schimbă. Cu o condiție: să vrem. Dacă nu vrem să ne schimbăm tiparele de funcționare, dacă suntem suficient de leneși pentru a ne amăgi în situația prezența (găsind scuze sau “vinovați” pentru situația noastră) sau dacă suntem suficient de aroganți pentru a nu accepta și o altă opinie, vom fi catalogați de colegii de echipa drept persoane dificile. Rezultat sigur: oriunde vom migra cu serviciul, ne vom confruntă cu situații similar și vom spune că nimeni nu ne înțelege și nu ne iubește, adică vom fi nefericiți și frustrate/frustrați a la longue. Este trist!
Un exemplu
O cunoștință mi-a solicitat părerea despre utilizarea coachingului în adoptarea normelor de business și a măștilor profesionale. Având în vedere cele spuse mai sus, sunt convins că răspunsul ia deja contur. Normele de business sunt reprezentate de două grupe de reguli: procedurile și cultură organizațională. Procedurile sunt scrise și este nevoie să le citim și să ni le însușim, ulterior să le aplicăm adică să funcționăm conform acelor cerințe. Procedurile se referă la tot ceea ce se întâmplă în cadrul unei firme sau a unui department. Ele spun ce să faci, cum să faci, inclusiv cum să te îmbraci. Cei care au dificultăți în aplicarea procedurilor pot apela la coaching pentru a descoperi de ce le este dificil să le aplice. Managerul coach este cel care poate ajută angajatul în însușirea procedurilor și în stabilirea unei legături inter-personale ce se înscrie în zona de leadership.
Despre măștile profesionale
Măștile profesionale le văd ca niște roluri pe care le îndeplinești în cadrul activităților care îți revin la serviciu. Ele trebuie identificate, descrise și asumate. Dacă discuția cu managerul coach nu este suficientă, lucrul cu un coach te poate clarifica în ceea ce ai de făcut, respectiv ce ar trebui să schimbi din tiparele personale de funcționare pentru a face față cu brio sarcinilor de serviciu.
Îndemnul de a apela la un coach în diverse situații de viață/dezvoltare personală se bazează pe experiența personală și cea oferită de diverși clienți. Unii ar putea spune că un mentor este mai bun în situațiile descrise mai sus. Diferența majoră este că mentorul povestește despre experiență personală (care se poate ajusta și potrivi sau nu la situația clientului) iar coachingul îi dă posibilitatea clientului să își asume și să execute propria schimbare, lucru care este de durată și asigură succesul viitoarele acțiuni.
V-a plăcut acest articol? Consultați programul de coaching individual sau de echipă.
Autor Nic Enache – Coach& Senior Trainer Dynamic Learning
Fotocredit: http://pexels.com